Documentarea metodelor de lucru și propunerilor de politici publice alternative propuse prin proiect

Documentarea metodelor de lucru

Conform HG nr. 775/2005 – art 4- Politicile Publice reprezintă “Totalitatea activităților desfășurate de administrația publică centrală de specialitate în scopul soluționării problemelor de politici publice identificate. O anumită soluție poate fi implementată prin intermediul unuia sau mai multor acte normative.”

Procesul politicilor publice cuprinde trei faze:

  • Elaborarea
  • Implementarea
  • Evaluarea

În general, procesul de realizare a unei politici publice sau ciclul politicilor publice cuprinde şase etape:

  1. Identificarea problemei – are loc atunci când un eveniment, o persoană, un grup reuşesc să atragă atenţia asupra unei probleme, în vederea soluţionării, prin intervenţia puterii publice.
  2. 2. Stabilirea agendei de politică publică – este faza în care problema identificată este luată în consideraţie de către oficiali (putere publică şi politică). Nu toate problemele identificate ajung şi pe agenda politică.
  3. Formularea cadrului de politică publică – atunci când o anume problemă ajunge să fie considerată de către oficiali nu înseamnă automat că o politică publică va fi creată. Cineva (o anume autoritate) trebuie să dezvolte un program care să se refere la soluţionarea problemei.
  4. Adoptarea unei politici publice – eforturile necesare pentru ca un anume program să fie adoptat ca şi program guvernamental. În această fază sunt concentrate elementele de negociere, dictate de interese, care pot schimba viziunea iniţială asupra unei politici publice.
  5. Implementarea unei politici publice – este un stadiu critic de realizare a unei politici publice. Aici rolul administraţiei este decisiv.
  6. Monitorizarea şi Evaluarea de politici publice –are ca scop determinarea eficienţei unei politici publice. Se analizează modul în care diversele activităţi au condus la îndeplinirea scopurilor propuse iniţial.

Metodele de lucru folosite în analiza situației, definirea problemei, identificarea alternativelor, monitorizarea și evaluarea de politici publice alternative:

  • Brainstorming.

Brainstorming-ul este o metodă de a genera idei, scopuri și strategii care ajută la identificarea și conceptualizarea problemelor. Concepută inițial de Alex Osbin ca mijloc de a spori creativitatea, brainstorming-ul poate fi folosit pentru a genera un număr mare de sugestii despre soluțiile potențiale ale unei probleme.

  • Analiza legislației, analiza de  documente, analiza de text: permite adaptarea legislației, formularea de noi politici publice alternative, analiza documentelor administrative, sociale, etc ofera o viziune de ansamblu pentru generarea unor alternative posibile.

Procesul de formulare a politicilor publice este dominat de abordarea din punct de vedere legislativ.  Regulamentele în vigoare stabilesc o legătură explicită între formularea de politici publice și proiectele de acte normative. În cadrul regulamentelor în vigoare există prea multe acte normative care necesită elaborarea de analize de politici prin propuneri de politici publice. În același timp, toate actele normative prin care sunt transpuse în legislația internă normele comunitare sunt excluse de la analiza politicilor prevăzută în Hotărârea Guvernului nr. 775/2005.

  • Analiza SWOT

Analiza mediului intern şi extern al instituţiei / comunităţii este o parte integrantă în procesul de elaborare a politicilor publice. Analiza factorilor de mediu interni instituţiei / comunităţii se referă la punctele tari (S-strengths) sau la punctele slabe (W-weaknesses), iar în analiza factorilor de mediu externi instituţiei / comunităţii se iau în considerare oportunităţile (O-opportunities) şi riscurile / ameninţările (T-threats). Analiza SWOT poate oferi informaţii semnificante, care să aducă în corespondenţă resursele şi capacităţile instituţiei / comunităţii cu caracteristicile mediului în care funcţionează.

  • Arborele problema este o metodă activ-participativă în care este analizată problema (medicală și/sau socială) din perspectiva cauzelor și efectelor identificate.

Model analiza “arborele problema”

Problema: Acces limitat la servicii sociale și medicale pentru persoanele vulnerabile, respectiv persoane fără adăpost, consumatori de droguri injectabile, lucratori sexuali, persoane infectate cu HIV, persoane de etnie romă

Obiectiv: Creșterea accesului persoanelor vulnerabile la servicii medicale și sociale

Cauzele problemei Detalii și surse de date Efectele problemei Detalii /Surse de date
Date insuficiente referitoare la situația persoanelor vulnerabile
  • Raportul național referitor la sărăcie nu include problemele personelor vulnerabile mai sus numite
  • Datele ANA se referă doar la București
  • Nu sunt disponibile date referitoare la lucrătorii sexuali
  • Studiu acces servicii Suza
  • Lipsa de răspuns MS la cereri de informare publică
  • ……
Creșterea numărului de îmbolnăviri Statistici HIV și IDU

Lispa unei defalcări pe persoane asigurate și neasigurate care sunt deja diagnosticate sau dependente de droguri

Lipsa de răspuns clar MS la cereri de informare publică

Reglementări legale care limitează accesul la servicii pentru persoanele vulnerabile
  • Legea 95 care stabilește beneficiarii programelor naționale de sănătate ca fiind persoanele asigurate și persoanele care demonstrează ca nu au venituri
  • Codul fiscal care pune în aplicare prevederile legate de plata contribuției la asigurările de sănătate
  • Pachetul minim de servicii medicale care nu include explicit bolile transmisibile ba da? De verificat.
Agravarea situației sociale a persoanelor vulnerabile, precum și a familiilor acestora ? ANPC?
Locuri insuficente de tratament substitutiv pentru populația generală
  • Lispa unei analize realizata de MS (și implicit recunoscută de acesta) a situației accesului la servicii de substituție
  • Realizarea programelor naționale fără  analizarea situației pacienților – număr, nevoi de tratament, distribuție geografică
  • Necorelarea strategiei naționale privind consumul de droguri cu programele naționale de sănătate
  • Comunicare insuficientă între ANA/MI și MS

 

Cresterea infractionalității Rap ANA?

Sunt puține date disponibile, însă se pot face cereri de informații publice.

Cerere MI nr de infracțiuni realizate de IDU

Număr amenzi primite de SW

ANP – nr IDU în penitenciare

Cooperare și coordonare deficitară între instituțiile de suport
  • vulnerabilitatea este determinată și/sau are consecințe sociale, medicale, educaționale, juridice, motiv pentru care este necesară o obordare multidisciplinară
  • Nu avem cunostință de existența vreunei structuri formale sau informale de cooperare și coordonare interminsiterială și intersectorială în sprijinul persoanelor vulnerabile
  • Neimplicarea autorităților locale în aplicarea strategiilor existente în domeniile sănătății și consumului de droguri
  • Neimplicarea ONG și a pacientilor în stabilirea strategiilor și a planurilor de acțiune
Costuri crescute pentru sistemele de tratament medical și protecție socială Costuri tratement HIV, HCV, TB

Costuri prevenire și harm reduction

Creșterea mortalității Număr supradoze, decese H, IDU, PLWA

Problema – Lipsa de vizibilitate și dezvoltarea redusă a partneriatului public privat

Obiectiv – Promovarea și dezvoltarea parteneriatului public – privat în domeniile medical și social

Cauze Surse de date efecte Surse de date
Lipsa coordonarii între autoritățile centrale și locale pentru implementarea parteneriatului public privat Nu avem cunoștință de o strategie sau politică publică de încurajare a parteneriatului public privat Calitate scazută a serviciilor ?Rap Apador ARAS
Lipsa voinței politice Nu se regăsește în programele politice – de verificat Raport cost eficiență slab Lipsa concurenței  și monopolul determină automat risc de creștere a costurilor

Nu sunt disponibile studii referitoare la raportul cost-eficiență al seviciilor sociale și medicale diferențiat între public și privat

Mentalitatea comunistă, împotriva privatizării Articole presa și mesaje denigratoare Lipsa concurenței reale
Lipsa unor analize a nevoilor și serviciilor disponibile Analizele disponibile sunt realizate de ONG și neluate în seama de factorii de decizie (inclusiv studiul nostru cu Apador) Neadaptarea serviciilor la nevoile beneficiarilor
Neimplicarea beneficiarilor serviciilor în luarea deciziilor Pacienții și beneficiarii serviciilor nu sunt reprezentați în grupurile de lucru, comisiile și echipele de planificare / negociere,
Parteneriatul public privat nu constituie un subiect în agenda publică, exemplele reușite nu sunt mediatizate
Lipsuri în aplicarea legilor existente Cf legii asistentei sociale, finanțarea serviciilor sociale private de către instituțiile publice este posibilă doar în cazul în care strategia locală din domeniul social a demonstrat existența nevoilor cărora le răspund serviciile respective. Insă autoritățile locale nu realizat strategii, nu le-au facut publice (accesibile), nu au redactat strategia în cadrul unei dezbateri publice.

Instrumente de lucru utilizate: cerere de informații publice , reclamație administrativă, cerere pentru dezbatere publică.

Orice persoană poate solicita oricărei autorităţi/instituţii publice comunicarea oricărei informaţii de interes public. Cererea, nu trebuie justificată.

CINE TREBUIE SĂ FURNIZEZE INFORMAȚIILE:

  • orice autoritate ori instituţie publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice,
  • orice regie autonomă, companie națională sau societate comercială aflată sub autoritatea unei autorități publice centrale sau locale, și la care statul român sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic ori majoritar,
  • partidele politice, federaţiile sportive şi organizaţiile neguvernamentale de utilitate publică, care beneficiază de finanţare din bani publici.

Ce sunt informațiile publice: toate informaţiile care se referă la sau rezultă din activităţile unei instituţii sau autorităţi publice ori ale unei regii autonome care utilizează bani publici sunt informaţii de interes public şi oricine le poate cunoaşte. Excepţiile sunt detaliate de Legea nr.544/2001 şi privesc unele categorii de informaţii din domenii ca: siguranţa naţională, activităţile comerciale, datele personale sau procedurile judiciare.

Informaţiile de interes public pot fi comunicate din oficiu de autorităţile/instituţiile publice sau ca urmare a cererii tale.

Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să pună la dispoziţie, din oficiu şi într-o formă accesibilă şi concisă, informaţii ce vizează:

  • organizarea şi funcţionarea instituțiilor,
  • datele lor de identificare (denumire, adresă, numere de telefon, fax, adrese electronice)
  • sursele financiare, bugetul sau bilanţul contabil.

Cum poți cere informațiile publice: Dacă o persoană fizică sau jurdică dorește să obțină o informaţie de interes public, adresează o cerere direct autorităţii/instituţiei publice, indiferent dacă este vorba despre o informaţie care trebuie pusă din oficiu la dispoziţia publicului său nu.

 CEREREA TREBUIE SĂ CUPRINDĂ:

  • informaţia solicitată;
  • denumirea şi sediul autorităţii/instituţiei publice;
  • numele, prenumele şi semnătura ta şi adresa unde să ţi se comunice răspunsul (atenţie, legea nu prevede că trebuie să indici domiciliul tău, ci doar adresa unde soliciți să ţi se comunice răspunsul, adresă care poate fi alta decât domiciliul – conform art. 6 al. 3 lit. c din Legea nr. 544/2001).

Cererea poată fi făcută pe hârtie (e recomandabil să fie trimisă prin poştă) sau electronic. Dacă ai greşit destinatarul, autoritatea/instituţia publică trebuie să o trimită autorităţii competente în 5 zile de la primire şi să te informeze despre aceasta.

ÎN CÂT TIMP TREBUIE SĂ ȚI SE RĂSPUNDĂ:

  • în 5 zile, dacă instituția respectivă refuză să comunice informaţia – primești un refuz;
  • în 10 zile îți trimite fie informația cerută, fie te înştiinţează că informaţia este complexă şi sunt necesare 30 de zile pentru un răspuns;
  • în 30 de zile îți trimite informaţia complexă solicitată.

În cazul în care instituția refuză să-ți furnizeze informațiile cerute sau nu răspunde deloc sau răspunde doar parțial, ai la dispoziție două opțiuni:

1)     formulezi o reclamaţie administrativă (la conducătorul respectivei autorităţi/instituţii publice)

2)     în paralel cu formularea reclamaţiei administrative sau direct, fără a formula o astfel de reclamaţie, dai în judecată autoritatea/instituția publică

Documentarea propunerilor de politici publice alternative propuse prin proiect

Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1162/2010 pentru aprobarea Normelor minime privind aptitudinile fizice şi mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul

Identificarea problemei Persoanele surde și cu deficiențe de auz atrag atenția că recomandările internaționale (Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități) precum și legislația din alte țări nu prevăd vreo incompatibilitate între surditate și abilitatea de a conduce autovehicule, în special în ceea ce privește permisele auto de categoria A și B.
in lume, persoanele surde sunt soferi profesionisti de categoria C, transport persoane (school bus), si unii chiar piloteaza avioane de mici dimensiuni. Persoanele cu deficiențe de auz reclamă, într-o serie de memorii depuse la Parlament, faptul că “persoanele surde de la noi din țară se confruntă cu refuzul unităților medicale autorizate de a le acorda cale liberă spre înscrierea la școala de șoferi sau chiar în ceea ce privește preschimbarea permisului după data expirăriimotivul principal constituindu-l Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1162/2010 pentru aprobarea normelor minime privind aptitudinile fizice și mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul. Pe scurt, acest ordin a abrogat vechile acte normative în care surditatea nu era menționată ca boală incompatibilă cu abilitatea de a conduce autovehicule. În Ordinul 1162/2010, referirile la auz sunt ambigue: ‘Permisele de conducere auto pot fi eliberate sau reînnoite pentru candidații sau conducătorii auto din grupa 2 numai cu avizul unei unități de asistență medicală autorizată. Se acordă o atenție deosebită examinării medicale, ținându-se seama de posibilitățile de compensare.’ Prin ‘grupa 2’, în sensul acestui act, înțelegem doar ‘conducătorii auto ai autovehiculelor din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E’, neexistând nicio referire directă la situația conducătorilor de autovehicule de categorie A și B. Din acest motiv, unii medici responsabili cu avizarea dosarelor ajung să refuze orice responsabilitate pentru acei cetățeni care nu aud și nu poartă aparate auditive, de unde rezultă inclusiv o discriminare în ceea ce privește a beneficia de un control și de o certificare din partea unui specialist, în condițiile legii.””Începând din 1959, reglementările permit persoanelor surde să obțină permisele de conducere pentru categoriile A și B corespunzătoare vehiculelor ușoare. Prin urmare, aceste vehicule pot fi utilizate fără probleme de către toți surzii”, mai arată persoanele cu deficiențe de auz, în memoriile depuse la Parlament.Una dintre problemele de actualitate cu care se confruntă persoanele cu deficiențe de auz din România o constituie dreptul de a conduce autovehicule. Unul din miturile privind persoanele surde este cel legat de închipuita incapacitate a acestora de a conduce autovehicule (în special motociclete și mașini mici), pe motiv că auzul ar avea un rol crucial în comportamentul șoferului în trafic. În realitate, experiența de zi cu zi ca șofer poate servi oricui drept dovadă că vederea este simțul pe care ne bazăm cel mai mult în această activitate. De mare importanță este și integritatea fizică, precum și sănătatea mintală. Auzul poate avea o anume relevanță dacă autovehiculul pe care vrem să îl conducem este mai voluminos și mai dificil de manevrat. Însă, pentru autovehiculele de categorie A și B, acesta ar trebui să aibă relevanță minimă, sau chiar zero. De altfel, multe abateri de comportament în trafic sunt relaționate de elemente sonore (de exemplu, vorbitul la telefon, distragerea atenției într-o conversație cu altă persoană din mașină, muzică dată foarte tare ș.a.m.d.). O persoană surdă, desigur, nu-și va pierde niciodată concentrarea prin aceste moduri, existând chiar mai puțini factori care să determine tulburări ale atenției în timpul conducerii autovehiculelor. La nivel internațional, Federația Mondială a Surzilor a emis în anul 2009 o declarație privind dreptul persoanelor surde de a conduce un autoturism sau alte categorii de vehicule. În cadrul acesteia, se precizează că “surditatea nu limitează în niciun fel abilitatea unei persoane de a conduce autovehicule”, iar “un șofer surd nu constituie un risc pentru traficul în siguranță”. De asemenea, se mai menționează că “nu există nicio dovadă că șoferii surzi sunt implicați în mai multe accidente de circulație, sau că sunt supuși unui risc mai mare față de cei cu auz normal”.

În România, prima persoană surdă care a obținut permisul de conducere a reușit acest lucru în 1969, mulți alți surzi obținând ulterior această calificare, ce permite libera circulație, participarea la trafic în condiții de egalitate. Cu toate acestea, în prezent, persoanele surde de la noi din țară se confruntă cu refuzul unităților medicale autorizate de a le acorda cale liberă spre înscrierea la școala de șoferi sau chiar în ceea ce privește preschimbarea permisului după data expirării, motivul principal constituindu-l Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1162/2010 pentru aprobarea normelor minime privind aptitudinile fizice și mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul.

 

Stabilirea agendei de politică publică Participare la dezbaterea publică organizată de MS din data de 16 mai 2019, au fost prezenți membrii ai ANSR – Asociația Națională a Surzilor din România, organizație care împlineste anul acesta 100 de ani de activitate.
Modalitatea de colectare a recomandarilor Au fost consultate organizațiile membre în rețeaua Alternativ SM în vederea obținerii de recomandări și propuneri legislative.  Scopul rețelei informale este colaborarea în scopul monitorizării politicilor publice, inclusiv formularea de politici publice alternative pe teme din domeniile medical sau social.
Formularea cadrului de politică publică Persoanele participante la sedința publică au formulat recomandări și propuneri pe care le-au trasnmis și pe email.

Mihail Grecu: – presedinte ANSR – Propunem eliminarea prevederii referitoare la obligarea dotării autovehiculului persoanei surde (fără auz, fără proteză auditivă) cu echipament de conversie a alertei sonore în alertă vizuală (semnal luminos intens pe bord care atrage atenția șoferului asupra unui eveniment în trafic sau a unui risc de coliziune – Propunem să rămână doar prevederea referitoare la obligarea dotării cu oglinzi mai mari – Ne dorim ca persoanele surde din România să beneficieze de aceleași condiții ca cele din UE – Problema este a surdo-muților, nu a hipoacuzicilor

acțiunile viitoare în acest sens trebuie să reflecte Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, cu deosebire Articolul 5, alin. 2: ‘Statele Părți vor interzice toate tipurile de discriminare pe criterii de dizabilitate și vor garanta tuturor persoanelor cu dizabilități protecție juridică egală și efectivă împotriva discriminării de orice fel

Adoptarea unei politici publice Dl Cristian Grasu a declarat că este de acord cu propunerile ANSR. Vezi minuta întâlnirii.
Rezultatul obtinut

 

Identificarea problemei In prezent, fișa medicală pentru prelungirea permisului auto, precum și alte adeverințe, formulare medicale ajung în instituții nemedicale, în mâinile unor cadre care nu au pregătire medicală și care nu sunt obligate în sensul păstrării confidentialității. Toate datele medicale înscrise în aceste fișe duc la creearea unui cadrul prielnic discriminării.

De asemenea, fișa medicală include rubrica antecedente (diagnostice) medicale în care medicul este obligat să noteze diagnostice personale precum cancer, HIV, etc, diagnostice care nu au nici o implicație vizavis de permisul auto, ci doar discriminează.

Datele medicale ale pacienților reprezintă secret profesional/sunt confidențiale pentru cadrele sanitare și pentru unitățile medicale chiar și după decesul pacientului. Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.

Unele afecțiuni medicale sunt frecvent asociate cu stigmatizarea și discriminarea: infecția cu HIV, hepatitele cronice, tuberculoza, cancerul, orice afecțiune psihiatrică, orice handicap, situație demonstrată de plângerile pacienților și de studiile legate de discriminare.

În acest context, o problemă majoră identificată de ONG-urile active în domeniul HIV/SIDA este legată de imposibilitatea păstrarii confidențialității diagnosticului medical în raport cu alte instituții și, prin urmare, încălcarea dreptului la confidențialitatea diagnosticului la toți pacienții afectați de boli purtătoare de stigmă socială și profesională.

Concret, formularele de adeverințe sau fișe medicale utilizate de Ministerul Sănătății, prin rubricile pe care le conțin, obligă medicii să noteze diagnosticele de boli cronice pe adeverințe sau fișe medicale adresate de obicei unor instituții nemedicale și mai ales unor persoane care nu au pregătire medicală: secretarele din școli, angajații din poliție, instructorii de sport, specialiști în resurse umane, contabilii, funcționarii la direcțiile de muncă etc.

În plus, aceste informații cu privire la existența unor boli cronice in antecedente sunt inutile în contextele sus-menționate, ele nefiind utile în rezolvarea problemei pentru care pacientul se adresează instituției respective, întrucât exista deja în formulare precizarea apt/inapt.

Stabilirea agendei de politică publică ARAS a solicitat Ministerului Sănătății dezbaterea  publică privind  discutarea proiectului de modificare a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1162/2010 pentru aprobarea Normelor minime privind aptitudinile fizice şi mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul
Modalitatea de colectare a recomandărilor Au fost consultate organizatiile membre în rețeaua Alternativ SM în vederea obținerii de recomandări și propuneri legislative.  Scopul rețelei informale este colaborarea în scopul monitorizării politicilor publice, inclusiv formularea de politici publice alternative pe teme din domeniile medical sau social.

Membrii acestei rețele nu au obligații contractuale, însă pot primi suport în domeniul monitorizării politicilor publice și pot asigura expertiza pentru ceilalți membri în cazul în care au capacitate sau identifică o problemă comună.

Formularea cadrului de politică publică –          Propunem eliminarea din formularele de fișe medicale și adeverințe medicale adresate instituțiilor nemedicale / persoanelor fără pregătire medicală a rubricilor în care se solicită notarea unui diagnostic medical în condițiile în care scopul documentului este de a certifica dacă pacientul este APT / INAPT, cu condiții

–           Propunem înlocuirea fișei medicale cu un formular de raport medical sau adeverință medicală care atestă abilitatea, nu diagnosticele medicale

Adoptarea unei politici publice Dl Cristian Grasu a declarat că este de acord cu propunerile ANSR. Vezi minuta întâlnirii.
Rezultatul obținut Eliminarea diagnosticelor din fișele medicale destinate instituțiilor nemedicale și înlocuirea lor cu formularea apt/inapt sau înlocuirea fișei medicale cu un formular de raport medical sau adeverință medicală care atestă abilitatea, nu diagnosticele medicale.

Proiectul de Hotărâre a Guvernului privind aprobarea Programelor Naţionale de Sănătate

Identificarea problemei Conform statisticilor oficiale se observă o creștere a numărului de cazuri de HIV/SIDA, TBC și hepatite virale la nivel național în ultimii 10 ani. Un număr mare de cazuri înregistrându-se în rândul grupurilor vulnerabile. De exemplu, deși prevalența HIV/SIDA în rândul adulților din România este estimată ca fiind sub 0.1% , în rândul consumatorilor de droguri injectabile prevalența HIV atinge valori peste 11% conform datelor raportate de Agenția Națională Antidrog. Vulnerabilitatea unei persoane în fața infecției cu HIV este amplificată și de alți factori cum ar fi: problemele legale (lipsa actelor de identitate și/sau a asigurărilor de sănătate), probleme financiare (lipsa veniturilor constante și suficiente care sa poată asigura o nutiriție și igienă corespunzatoare), stima și discriminarea care devin bariere în accesul la servicii de sănătate.

Consumatorii de droguri injectabile reprezintă singurul grup populațional vulnerabil în rândul căruia incidența infecțiilor cu virusuri hepatice este în creștere. In rândul acestora, utilizarea substantelor noi cu proprietăți psihoactive sau a stimulantelor de tip amfetaminic constituie factori de risc pentru transmiterea HIV, dar aceste persoane prezintă totodata un risc mai mare de îmbolnăvire de TBC din cauza malnutriției și a condițiilor de locuit.

 

Comunitatea romă se confruntă cu obstacole și dificutăți mari în accesarea asistenței medicale și plata tratamentului. Prin umare, romii nu accesează și nu beneficiază de îngrijiri medicale în timp util, în comparație cu populația generală. Rata tuberculozei în rândul romilor este de două ori mai mare decât în populația generală și de patru ori mai mare la adulții cu vârsta de 55-64 ani.

Stabilirea agendei de politică publică Ministerul Sănătății a lansat în dezbatere publică Programul național de prevenire, supraveghere și control a infecței cu HIV în data de 11 iunie 2019.
Modalitatea de colectare a recomandărilor Au fost consultate organizațiile membre în rețeaua Alternativ SM în vederea obținerii de recomandări și propuneri legislative.  Scopul rețelei informale este colaborarea în scopul monitorizării politicilor publice, inclusiv formularea de politici publice alternative pe teme din domeniile medical sau social.
 Formularea cadrului de politică publică ARAS și APADOR-CH au transmis Ministerului Sănătății o nouă propunere de politică publică, în domenul prevenirii HIV, cu accent pe facilitarea accesului la testare și alte acțiuni specifice de prevenire, accesibile pentru grupele vulnerabile. Propunerea a fost discutată în cadrul dezbaterii publice din 11 iunie 2019, la sediul MS.

Propunem următoarea reformulare la anexa 1, punctul 3. Programul naţional de prevenire, supraveghere şi control a infecţiei HIV/SIDA, Obiective: ”a) reducerea răspândirii infecţiei HIV/SIDA prin acțiuni specifice de prevenire (inclusiv profilaxie preexpunere) și depistare precoce a persoanelor infectate în rândul celor cu comportamente la risc pentru infecţia HIV/SIDA, precum şi prin depistarea precoce a persoanelor infectate HIV simptomatice; b) reducerea morbidităţii asociate cu infecţia HIV prin asigurarea tratamentului bolnavilor cu infecţie HIV/SIDA. 3 c) creșterea capacității sistemului de a aborda problematica persoanelor cu comportament la risc pentru infecția cu HIV prin dezvoltarea și adoptarea de metodologii de lucru pentru testarea HIV în comunitate, autotestarea HIV, testare HIV prin intermediul furnizorilor din rândul comunității, în conformitate cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății referitoare la accesibilizarea testării HIV.” – propunem reglementarea accesului persoanelor cu probleme de sănătate mintală, a celor consumatoare de droguri la servicii medicale, în condițiile în care unele persoane nu au acte de identitate, card, domiciliu, etc.

Adoptarea unei politici publice Propunerea a fost aprobata.
Rezultatul obtinut Programul național de prevenire, supraveghere și control a infecției HIV/SIDA va putea asigura astfel și componenta de prevenire din denumirea programului și va respecta recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), ale Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)  și legislația din România, inclusiv legea 584/2002.

Prin modificările aduse, se pun în practică recomandările OMS și ECDC, în ceea ce privește creșterea accesului la testarea HIV pentru grupurile de risc, ținând cont de specificul epidemiei din România – bărbați care fac sex cu bărbați și consumatori de droguri.

Pe termen lung, întreagă societate va beneficia de pe urmă implementării politicii prin creșterea accesului la servicii medicale de testare și prin limitarea transmiterii bolilor de la grupurile vulnerabile către populația generală, ca rezultat al testării și al adoptării unor comportamente fără risc de către beneficiarii programelor de sănătate.

 

ANONIMIZAREA DATELOR PERSOANELOR VULNERABILE STIGMATIZATE ÎN CADRUL SERVICIILOR SOCIALE

Identificarea problemei Serviciile sociale adresate persoanelor vulnerabile care se află în situații de stigmatizare socială sau au comportamente aflate la limita legalității (femei implicate în prostituție, consumatori de droguri injectabile, femei traficate, bărbați care fac sex cu bărbați) sunt greu accesibile din cauza că potențialii beneficiari se tem de nerespectarea confidențialității.

Conform Strategiei Naționale de Sănătate 2014-2020 Romania are un profil de sănătate specific tarilor dezvoltate in sensul poverii relative mari prin boli cronice, dar profilul epidemiologic al bolilor cronice este mai defavorabil decât in UE27. Dat fiind povara mai mare în România prin anumite boli transmisibile (ex. TBC, hepatita virala B și C, prevalența moștenită a HIV/SIDA) se poate vorbi de fapt despre o dublă povară a bolii în populația națională.

Standardele minime din domeniul social trebuie să ia în considerare prevederile referitoare la sănătate (Strategia Națională de Sănătate), legea drepturilor pacientului, precum și prevederile referitoare la combaterea consumului de droguri.

Prevederile actuale din standard nu permit aplicarea prevederilor din legea 292/2011, art 30, pct.6, lit.b, Legea asistenței sociale: Art 30 […] 6. Dupa regimul de acordare, serviciile se acordă în regim normal și în regim special a) servicii acordate în regim de accesare, contractare şi documentare uzuale b) servicii acordate în regim special cu eligibilitate şi accesibilitate extinsă, care vizează măsurile preventive care se oferă în regim de birocraţie redusă şi un set de servicii sociale, care vor fi accesate de beneficiari doar în condiţiile păstrării anonimatului, respectiv de persoane dependente de droguri, alcool, prostituate, victimele violenţei în familie etc. Serviciile acordate în regim special pot fi furnizate fără a încheia contract cu beneficiari.  Efectul nepermiterii accesarii serviciilor in regim de anonimat si birocratie redusa (fara contract social, planuri de asistenta individualizate etc) duce la limitarea accesului la servicii sociale pentru unele dintre cele mai vulnerabile persoane. Utilizarea drogurilor injectabile este un comportament puternic stigmatizat care sta la baza mai multor forme de discriminare și reprezintă bariere în calea serviciilor sociale și de sănătate. Prin urmare colectarea și distribuirea listelor beneficiarilor cu nume prenume, adresa către serviciile publice de asistență socială va descuraja accesul acestor persoane la servicii sociale și va crește probabilitatea ca acestea să fie identificate ca utilizator ilicit de droguri de orice autoritate. Insă, dincolo de aceste probleme, dificultatea cea mai mare constă în faptul că persoanele care aparțin grupurilor vulnerabile nu doresc să acceseze servicii sociale deoarece se tem de posibile consecințe negative – arestare, amenzi, trimitere acasă, ruperea confidețialității diagnosticului.

Stabilirea agendei de politică publică ARAS – Asociatia Romana Anti SIDA asigură de peste 20 de ani servicii sociale pentru persoanele în vulnerabilitate severă/multiplă  (persoane infectate cu HIV, consumatori de droguri injectabile, persoane fără adapost, persoane implicate în prostituție, persoane de etnie roma etc.).

ARAS apreciază pozitiv recunoașterea serviciilor sociale stradale / în comunitate și standardizarea lor prin anexa 7 a susnumitului ordin, dar vă solicită să includeți explicit în standarde prevederi care să asigure acces la servicii pentru toți cetățenii, inclusiv pentru cei care nu au acte de identitate sau pentru cei care au nevoie de anomimitate.

În conformitate cu prevederile Legii nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, cu modificările şi completările ulterioare, în data de 7 ianuarie 2019 a fost supus consultării publice și publicat pe site-ul Ministerului Muncii și Justiției Sociale, proiectul de hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.118/2014 și pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale.

Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi, Agenţia Națională pentru Egalitate de Şanse între Femei si Bărbaţi şi Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială organizează miercuri, 27 februarie 2019, începând cu ora 10.00 la sediul instituției din str. Dem. I. Dobrescu nr.2-4, sala 205 dezbaterea publică cu privire la proiectul de act normativ menționat.

Modalitatea de colectare a recomandarilor Au fost consultate organizatiile membre în rețeaua Alternativ SM în vederea obținerii de recomandări și propuneri legislative
 Formularea cadrului de politică publică ARAS a participat la dezbaterea publică organizată de Ministerul Muncii și Justiției Sociale din data de 27 februarie 2019, ora 10 în care au fost facute următoarele observații și propuneri:

  • Serviciul social centrul de zi destinat persoanelor consumatoare de droguri nu se regăsește în Nomenclatorul serviciilor sociale
  • Semnalează neconcordanțe între standarde de calitate impuse de MMJS și Agenția Națională Antidrog
  • Propun corelarea legislației referitoare la persoanele consumatoare de droguri
Adoptarea unei politici publice Doamna Dorina Vicol, expert DPSS, a explicat că observațiile transmise de ARAS au fost incluse în noile standarde minime de calitate: pentru serviciile cu caracter special acordate în comunitate, evidența poate fi efectuată anonim și fără încheierea unui contract de furnizare servicii, potrivit legislației specifice, în acest caz, cea referitoare la înergistrarea beneficiarilor dependenți de consumul de droguri.

De asemenea, s-a convernit introducerea activității de „schimb de seringi” în Nomneclatorul serviciilor sociale pentru Centrele de zi pentru asistență și suport și Serviciile de asistență comunitară.

Rezultatul obtinut Anonimizarea datelor persoanelor vulnerabile stigmatizate în cadrul serviciilor sociale, inclusiv în standardele mininime de calitate